Cuvântul al zecelea

Cuvântul al zecelea

Despre rugăciunea mintii, despre rugăciunea inimii si despre rugăciunea niptică.

Binecuvintează, părinte!

Când vrei, iubite frate, să te rogi în taină, din adâncul fiintei tale, imită în această rugăciune a inimii glasul greierelui. Greierele, atunci când cântă, o face în două feluri. La început strigă de cinci-zece ori cu voce înceată si retinută si după aceea, spre sfârsit, glasul devine mai puternic, mai accentuat si mai muzical. Tu, iubite frate, când te rogi în taină, dinlăuntrul inimii tale, la fel să te rogi. Mai întâi să spui: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă"-de vreo zece ori, puternic din inima ta si clar cu mintea si din adâncul fiintei tale, la fiecare respiratie o rugăciune, dar la fiecare rugăciune să-ti tii respiratia atunci când inima ta ia aminte la rugăciune din adâncul ei. Si după ce spui astfel de vreo zece ori rugăciunea si chiar de mai multe ori, până se încălzeste înlăuntrul tău locul unde se lucrează rugăciunea, atunci spune rugăciunea mai puternic din sinele tău si cu mai multă silintă din partea inimii, asa cum îsi termină cântarea greierele, cu glas mai puternic si mai muzical.

Această rugăciune, care se numeste mai ales rugăciunea Mintii, se mai numeste si rugăciunea Inimii sau rugăciunea Niptică. Când o spui cu mintea si o cercetezi în chip tainic înlăuntrul tău cu cuvântul lăuntric, în liniste, atunci rugăciunea se numeste rugăciunea mintii (noera prosevhi). Când spui însă rugăciunea cu inima, din adâncul inimii tale, cu accent puternic din inimă, cu silintă lăuntrică a fiintei tale, atunci se numeste rugăciunea inimii. Niptică se numeste rugăciunea, atunci când prin această rugăciune a ta si din bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu, în sufletul tău sălăsluieste Harul lui Dumnezeu si îti atinge usor inima sau îti arată vreo vedere dumnezeiască, în care ochiul cugetului tău rămâne treaz si contemplă.

Atunci când lucrezi această rugăciune a mintii si o cercetezi cu multă evlavie si atât cât trebuie, si când prin aceasta se pogoară în sufletul tău Harul Sfântului Duh, atunci numele lui Hristos, care este contemplat cu mintea de tine, apare atât de mângâietor si dulce cugetului tău si sufletului tău, încât nu te mai saturi să-l cercetezi.

Când lucrezi însă rugăciunea inimi (adică atunci când râvneste inima ta rugăciunea) si Harul lui Dumnezeu coboară să-ti umbrească inima, atunci în inimă se zămisleste trezvia, asa cum s-a zămislit Cuvântul lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Atunci, zic, în inima ta se vede numele lui Iisus si al lui Dumnezeu, precum si întreaga Sfântă Scriptură ca o îndulcire de negrăit ce vine din vederea tuturor întelesurilor duhovnicesti (ca să spun astfel). Este coplesită inima de râul dulce curgător al dumnezeiestii contemplări care îndulceste inima si o încălzeste în chip minunat de iubirea pentru Dumnezeu, Creatorul ei.

Alteori, iarăsi, când lucrezi rugăciunea inimii cu durere in inima ce stă să lesine si cu întristare a sufletului smerit, atunci sufletul tău simte vădit mângâierea si cercetarea Domnului. Aceasta este starea aceea despre care spune proorocul: "Este aproape Domnul de cei înfrânti cu inima", deoarece Domnul Se apropie în chip nevăzut, atunci când îti strivesti inima cu rugăciunea - asa cum spuneam - ca să-ti descopere vreun lucru tainic, vreo vedere dumnezeiască, pentru a te face si mai fierbinte în lucrarea duhovnicească a inimii tale.

Iar când, iubite frate, cu Harul lui Hristos, sufletul tău vede vreo vedere dumnezeiască si esti cuprins de trezvie din pricina rugăciunii, atunci întelegi că rugăciunea niptică nu este altceva decât Harul dumnezeiesc însusi; de aceea o numim vedere cu mintea, vedere dumnezeiască, în care cugetul tău priveste si mintea ta contemplă, iar sufletul tău este cuprins de trezvie. si când Harul dumnezeiesc al Sfântului Duh se coboară peste sufletul tău si umbreste fără să simti inima ta si îndulceste în chip de negrăit cugetul tău, întelegi si cunosti numai tu însuti în sinea ta, deoarece din inima ta izvorăste ca dintr-un izvor nesecat evlavia, împreună cu dulceata de nespus a cugetului si cu netărmurita mângâiere a sufletului. Atunci, sufletul tău, prinzând un anume curaj duhovnicesc, se roagă în taină Făcătorului si Creatorului său si spune: "Pomeneste-mă, Doamne, întru împărătia Ta" sau vreun alt cuvânt asemănător din Sfânta Scriptură.

Iar acea rugăciune sfântă si curată, care se face în felul acesta dinlăuntrul sufletului, este atât de puternică încât, străbătând cerurile, înaintează până la tronul Preasfintei Treimi, în fata căreia se înfătisează ca tămâia mult si minunat mirositoare. Despre această rugăciune vorbea si proorocul când spunea: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta". Acea rugăciune sfântă primeste în chip de negrăit si minunat de la Dumnezeu Cel în Treime rodul Duhului Sfânt, pe care, primindu-l cu multă evlavie si cuviintă, rugăciunea îl transmite si sufletului ca pe un dar ceresc de nepretuit, trimis lui din cer de la Dumnezeul tuturor ca arvună a împărătiei ce va să vină si a învierii. Acest rod ceresc si dumnezeiesc al Duhului Sfânt, după ce este primit de suflet prin mijlocirea rugăciunii, a rugăciunii curate, dobândeste deodată si iubirea dumnezeiască, bucuria duhovnicească, pacea inimii, îndelunga răbdare la necazuri si la ispitele acestui veac, bunătatea, credinta neclintită, blândetea lui Hristos si înfrânarea cea ucigătoare de patimi. Toate acestea sunt numite "roadă a Duhului". Iar Dumnezeului nostru slava si puterea în vecii vecilor. Amin.

---

Cuprins

Prefata

Cuvăntul întăi
Despre rugăciunea mintii si a inimii si despre cum această rugăciune a mintii si a inimii nimiceste demonii si-i arde neîntârziat.

Cuvântul al doilea
Despre trebuinta de a găsi un adevărat lucrător al rugăciunii mintii, de la care să învătăm felurile si semnele acestei rugăciuni, si despre aceea că cel care are neîncetat rugăciunea înlăuntrul său si o lucrează din adâncul inimii, cu multă evlavie si atentie, întelege uneori din anumite semne duhovnicesti că sufletul lui se împărtăseste în chip nevăzut cu Iisus Cel chemat cu stăruintă. Incă si despre rodul acestei rugăciuni.

Cuvântul al treilea
Cum poate cineva să ajungă la calea (metoda) cea mai desăvarsită a rugăciunii mintii si cum poate să alunge din cugetul lui demonii temerii, care îl înfricosează foarte tare in timpul noptii, când vrea să se roage sau când doreste să meargă singur în vreo pesteră sau în vreun loc pustiu pentru a se ruga în liniste.

Cuvântul al patrulea
Cel care doreste să se învrednicească de darul rugăciunii inimii trebuie să o ceară de la Dumnezeu cu cea mai fierbinte inimă, având o vietuire înaltă, curată, neprihănită si nevoitoare, stăruind în cererea sa la Dumnezeu dacă nu se va învrednici de dar prea repede, până când se va bucura de ea de sus, de la părintele luminilor. Deoarece, de multe ori Dumnezeu nu ne dă de îndată ceea ce cerem pentru a se arăta stăruinta noastră până la sfârsit, devenind astfel mai fierbinte în rugăciune ca la început.

Cuvântul al cincilea
Despre silirea extremă si prelungită a rugăciunii inimii, din care se naste înlăuntrul omului durerea, iar din acea durere se nasc lacrimile permanente si rugăciunea Sfântului Duh în suflet. Incă si despre cum scuipă cineva sânge până când va alunga din inima sa pe satana si toate legiunile sale.


Cuvântul al saselea
Cum aceluia care se roagă cu mintea din adâncul inimii până la durere, acea durere a lui îi aduce simtământul si gustarea bunătătii si dulcetii Domnului, care este însemnată, pentru a spune astfel, în acelasi timp în omul cel dinlăuntru cu o evlavie profundă neîncetată, provocată de cuvintele lui Dumnezeu si de spusele Sfintei Scripturi si de orice cuvânt duhovnicesc.

Cuvântul al saptelea
Despre când îl cercetează dumnezeiescul Har pe cel care se roagă cu rugăciunea mintii lui Dumnezeu din inimă si care sunt semnele duhovnicesti ale acestei cercetări dumnezeiesti.

Cuvântul al optulea
Despre cum cel care se roagă tainic din adâncul sinelui său si se înfrânează de la toate mâncărurile care aduc plăcere, când este postitor, gura lui se îndulceste uneori de la rugăciune, ca si când ar avea în gură ceva de zahăr sau ca si când ar mânca miere din cea mai dulce, după cum spune si profetul: "Ca dulceata sunt cuvintele Tale gâtului meu, mai dulce decât mierea gurii mele".

Cuvântul al nouălea
Despre slăbirea extremă a stării exterioare si lăuntrice a omului, care provine din silirea extremă a rugăciunii inimii si din postul neîncetat, dar care aduce sufletului si inimii dulceata si mângâierea Sfântului Duh.

Cuvântul al zecelea
Despre rugăciunea mintii, despre rugăciunea inimii si despre rugăciunea niptică.

Cuvântul al unsprezecelea
Despre cum inima necurată si mândră, care este refugiu pentru satana si pentru gândurile rele, devine după aceea, prin rugăciunea zdrobită, curată, smerită, locas al Duhului Sfânt si izvor de gânduri bune.

Cuvântul al doisprezecelea
Despre cum omul acela a cărui inimă cercetează neîncetat rugăciunea este cinstit de îngerii dumnezeiesti si păzit de orice păcat, deoarece a fost iubit de Dumnezeu, precum si acela L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima lui.

Cuvântul al treisprezecelea
Despre cum de îndată ce monahul luptător se va ruga în taină cu inima zdrobită la Hristos în vreme de necaz si ispită, acestuia i se va descoperi de către Hristos vreo vedere dumnezeiască, care nu numai că-l mângâie duhovniceste în necazul lui si-i dă nădejdi binefăcătoare pentru bunătătile ce vor să vină, ci îl face si mult mai fierbinte în virtute decât era mai înainte.

Cuvântul al patrusprezecelea
Despre cum cugetul care s-a curătit prin rugăciunea mintii neîncetat lucrată în inimă, maica lacrimilor, întelege diferitele gânduri care intră în suflet, deosebind care sunt de la Dumnezeu si care sunt de la demoni; încă si despre plâns.

Cuvântul al cincisprezecelea
Despre cum poate încearca cineva prin intermediul rugăciunii mintii orice fel de vedenie si orice fel de gând, care pare să fie de la Dumnezeu, dacă cu adevărat este de la Dumnezeu sau de la demoni.

Cuvântul al saisprezecelea
Despre zdrobirea inimii, care biciuie pe demoni mai mult decât oricare altă pedeapsă, arzând degrabă ca un cuptor toate viclesugurile lor.

Cuvântul al saptesprezecelea
Despre cum se păstrează cu rugăciunea mintii si a in inimii haina sufletului curată, nepătată si vrednică de Impărătia Cerească.

Cuvântul al optsprezecelea
Despre semnele duhovnicesti care se arată preotului vrednic si curat, prin care acesta primeste în sufletul lui o adevărată înstiintare că este după rânduială hirotonit (hirotonit mai întâi de Harul Sfântului Duh); si că Dum nezeiasca lui Liturghie este primită în fata Sfintei Treimi.

Cuvântul al nouăsprezecelea
La cuvântul "Pentru aceasta te-a uns Dumnezeu cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe cei de aproape ai tăi". Incă si despre cine sunt cei de aproape ai lui Hristos, unsi cu untdelemnul bucuriei si din ce semne duhovnicesti întelege cineva cu cugetul său că este uns cu untdelemnul bucuriei.

Cuvântul al douăzecilea
Despre cât har duhovnicesc se învredniceste a primi în sufletul lui si câtă întărire si câtă putere împotriva diavolului are cel care se roagă lui Hristos cu rugăciunea mintii neîncetat, cu curătenia constiintei, adică spune cu cugetul lui, o dată la fiecare respiratie a sa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, miluieste-mă", păzindu-si în acelasi timp constiinta curată prin abtinerea de la orice rău si prin lucrarea tuturor virtntilor, după putere. Iar din adâncul inimii sale, spune această rugăciune până simte durere, adică până îl doare înlăuntrul lui, acolo unde se lucrează rugăciunea, si apoi opreste silirea din inimă a rugăciunii, si începe iarăsi rugăciunea odihnitoare, până când va afla din nou locul acela dinlăuntrul său, care îl durea din pricina silirii rugăciunii, si va începe din nou din adânc rugăciunea inimii, păstrând toată viata lui această rânduială a rugăciunii.

Vedenie preadulce a scriitorului despre această carte, dacă a fost scrisă cu Harul lui Dumnezeu

Sfantul Andrei - Traditii, obiceiuri si superstitii

SANTANDREI

Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei. El a preluat numele si data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile Daciei. El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de Santandrei (29 - 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.

Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in Colinele Tutovei, in noaptea de Santandrei, petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul  Usturoiului, era in toi.  Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului). Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc.

Bocetul Andreiului

La cei vechi, moartea si renasterea divinitatii adorate si deci a timpului anual cu care aceasta se confunda, era substituita de un sacrificiu sacru (pom, animal, pasare, om si chiar a unui obiect insufletit simbolic). Un obicei care atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dupa confectionarea unei papusi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe lavita (pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa rituala a animalului care personifica divinitatea, specifica oricarui inceput de an. Este posibil ca una din traditiile care a migrat din toamna, de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarna, sa fi fost sacrificiul porcului. De altfel, unul din numele purtate de lup in zilele lui de celebrare, gadinet, in special la Filipi cand incepe imperecherea pentru inmultire, este purtat si de porcul tanar, numit popular si godin, godinet.

Noaptea strigoilor

Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, "care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta" (Pamfile, 1914, p. 127), se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: "Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini. Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales -, mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa" (Pamfile, 1914, p. 128). Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia "fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor" (Pamfile, 1914, p. 128). Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei (Noaptea Strigoilor), Sangiorz si in alte imprejurari. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din flori nascut de o femeie etc.

Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana iese invingator unul din ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de primul cantat al cocosilor. In ajunul Sangiorzului, la Manecatoare (noaptea de 22/23 aprilie), isi parasesc din nou trupurile pentru a merge sa fure mana holdelor, laptele vitelor - sa strice taurii, sa lege sau sa ia puterea barbatilor etc. In cele doua nopti oamenii se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau melitele, intorceau vasele cu gura in jos, produceau zgomote, ii strigau pe nume, aprindeau focuri, pazeau cu atentie vitele si pasunile etc. In Moldova, noaptea se numea Pazitul Usturoiului si se celebra ca un revelion. Sunt argumente etnofolclorice care sprijina ipoteza ca in aceasta perioada a anului dacii celebrau Anul Nou. Tinerii satului, fete si baieti, se adunau in cete de 10 -12 persoane la o casa mai mare, careia ii ungeau, la lumina zilei, usile si ferestrele cu usturoi. Participantii, care nu paraseau pana dimineata casa, petreceau ca la un revelion: mancau, se cinsteau, adesea peste masura, jucau, glumeau. Dimineata ieseau cu lautarii in curte unde jucau covata cu capatani de usturoi adus de fete si pazit noaptea de o batrana. Petrecerea se incheia cu impartitul usturoiului intre participante care il pastrau la icoana, pentru a-l folosi la vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc.

Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung in Lumea de dincolo din anumite motive: au fost Strigoi in viata, au fost oameni obisnuiti, dar li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferinte: aduc moarte, boala, molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele care le aduc, strigoii morti pot fi, dupa locul unde actioneaza, de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. In cazul in care prezenta strigoiului se considera evidenta prin efectele produse de acesta (era auzit, visat, apareau anumite semne pe mormant), se proceda la descoperirea si anihilarea lui prin diferite practici de dres sau de destrigoire. Atmosfera devenea si mai apasatoare datorita unei importante zile a lupului fixata de traditie pe data de 30 noiembrie, la Santandrei. In aceasta zi lupul isi poate indoi gatuI teapan, devine si mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic sau om, nu mai are scapare (Pamfile, 1914, p. 135-137). Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.

Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc de trei ori si capata infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe, broasca). Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuti dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat lupul sau animalul in care se metamorfozeaza. Intr-una din legende pricoliciul este un tanar casatorit care, mergand pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de caine si se repede s-o muste. Nevasta sa se apara cu braul si il alunga lovindu-l cu secera. In final, pricoliciul este recunoscut dupa scamele catrintei ramase intre dinti. In alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleaca de acasa si este recunoscut tot dupa scamele hainelor ramase printre dinti. O data pe an, in Noaptea Strigoilor (29 - 30 noiembrie), s-ar intalni cu strigoii morti, care isi parasesc si ei mormintele, pentru a-si alege, prin lupta, stapanul. Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

Pentru pericolul inchipuit ce l-ar fi adus strigoii, pricolicii si lupii la Santandrei, practicile de prevenire si aparare erau asemanatoare cu cele efectuate la Sangiorz. Informatiile etnografice nu atesta insa la Santandrei aprinderea focurilor, fumigatiile, stropitul si scaldatul cu apa, strigatele si producerea zgomotelor, pomenile pentru imbunarea mortilor iesiti din morminte si altele. Lipsesc, in general, practicile active de alungare a spiritelor malefice; alimentele rituale si ungerea cu usturoi, ascunderea coaselor si a limbilor de melita sunt mai mult actiuni de aparare pasiva. Fortelor malefice nu li se declara razboi deschis, ca la Boboteaza, Sangiorz, Joimari, Sanziene, intrucat sansa de izbanda era minima in conditiile in care puterea aliatilor, intunericul si frigul, crestea neincetat pana la solstitiul de iarna.

Aflarea ursitei

Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului sot. Fata de maritat prepara o "Turtuca de Andrei", turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte fete, dupa ce soseau acasa de la Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte dar "cititori" in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul, prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in noul an este practicat si astazi.

Acte de divinatie

Spiritele mortilor care misunau pretutindeni la Santandrei, favorizau actele de divinatie. Asemanator altor sarbatori sezoniere de peste an, cele mai preocupate sa valorifice ocazia oferita de Noaptea Strigoilor pareau tot fetele, cu nelipsita lor grija, casatoria. Practicile de divinatie efectuate la fantana, la cotetul porcului, la gardul si poarta gospodariei, la masa incarcata cu usturoi etc. aveau unul si acelasi scop: aflarea ursitului, a calitatilor lui (tanar, batran, frumos - urat, bogat - sarac). Aceste acte magice erau savarsite in taina, de fiecare fata in parte, sau "pe fata", cu participarea mai multor fete.

Elemente de ritual specifice renovarii timpului apar, mai ales in Moldova, la Ovidenie. Acum, ca si la Anul Nou, Sangiorz, Paste se credea ca cerul se deschide si vorbesc animalele; se faceau previziuni si pronosticuri meteorologice, se incepeau vrajile si farmecele al caror punct culminant era atins in noaptea de Santandrei.

Aria ingerilor

AL TREILEA OCHI

14 octombrie - Sfanta Cuvioasa Parascheva

Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia, din părinţi creştini, cunoscuţi prin faptele lor bune şi bucurându-se de mare cinste în acel loc. Ei au dat copilei o educaţie potrivită rangului lor şi au sădit în inima ei dragostea de Dumnezeu. Odată, mergând la biserică, Parascheva a auzit cuvintele Evangheliei: „Cel ce vorbeşte să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze mie!“.

Pătrunsă de puterea lor a căutat să le pună în practică şi, furişându-se de mama sa, şi-a schimbat hainele bogate cu ale unei copile sărace. Văzând aceasta părinţii au mustrat-o, dar Sfânta se bucura în sufletul ei că poate astfel să împlinească cuvântul Evangheliei. Făcând aceasta de mai multe ori, a ajuns să fie urâtă, dispreţuită şi chiar bătută de părinţii săi. Sosise vremea să lase totul şi să urmeze cuvântul Mântuitorului. Ducându-se la Constantinopol şi ajutându-se de învăţătura părinţilor, a plecat în Calcedon şi apoi în Heracleea Pontului, unde a rămas cinci ani pe lângă biserica Maicii Domnului, practicând tot felul de fapte bune.

Părinţii săi, obosiţi de a o căuta, au pierdut speranţa de a o mai găsi şi, mâhniţi  în sufletul lor, s-au întors acasă. Sfânta, după ce s-a nevoit cu postul, cu privegherea şi rugăciunea, aducând necontenit laudă lui Dumnezeu că a învrednicit-o să-i slujească cu credinţă, a plecat la Ierusalim.

Ajungând cu ajutorul lui Dumnezeu la ţinta călătoriei sale, a văzut cu mare mulţumire sufletească  acele Sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului. Zburând ca o pasăre prin pustiul Iordanului, a nimerit la o mănăstire de călugăriţe; a intrat acolo şi atâta s-a nevoit încât a stins cu totul puterea vrăjmaşului nevăzut care necontenit o ataca. Despre Sfântă se spune că bea doar foarte puţină apă de izvor, dormea pe o rogojină, iar îmbrăcămintea sa era o haină zdrenţăroasă. Însă sufletul ei era foarte împodobit - cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi. Peste toate acestea o stăpânea dragostea nesfârşită pentru Mirele Cristos şi smerita cugetare, care este vârful bunătăţilor pustniceşti.

După mulţi ani a venit la Iope, în vârstă fiind de douăzeci şi cinci de ani şi, suindu-se pe o corabie, a plecat spre patria sa. Sosind la Constantinopol şi cercetând Sfintele lăcaşuri, s-a dus apoi în satul Calicratia şi s-a stabilit acolo la biserica Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, unde, după încă doi ani, s-a mutat la „veşnicele lăcaşuri”.

Sfânta Parascheva a părăsit trupul fizic când avea 27 de ani, pe la jumătatea secolului al Xl-lea. Cu puţin înainte de acest moment, a îngenunchiat înaintea icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi a rostit această sfântă rugăciune: „Doamne Iisuse Cristoase, caută din sfânt lăcaşul Tău şi nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate şi după Tine am călătorit toată viaţa mea. Şi, acum, îndură-Te, Doamne, şi spune îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu!"

În timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva şi-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creştini într-un mormânt aproape de malul mării. După mulţi ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite, cu voia lui Dumnezeu, întregi în mormânt şi scoase la lumină. Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de valurile mării. Atunci, un creştin milostiv cu numele Gheorghe a săpat un mormânt aproape şi a dat de trupul neputred şi plin de mireasmă al Sfintei. Dar, neştiind cine este, a îngropat alături trupul rău mirositor al corăbierului. Noaptea însă, a văzut în vis o împărăteasă şezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre ei îi zise: „Gheorghe, pentru ce n-aţi luat în seamă trupul Sfintei Parascheva şi l-aţi uitat aşa? Nu ştiţi că Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a voit s-o preamărească pe pământ?” Apoi acea împărăteasă sfântă a zis: „Degrabă să luaţi trupul meu din mormânt şi să-l puneţi la loc de cinste, în biserica satului meu, Epivat!”

Apoi, dezgropându-se Sfintele Moaşte, s-au aşezat în biserica Sfinţilor Apostoli, revărsând tămăduiri şi binefaceri asupra tuturor celor ce veneau la ele cu credinţă. După ce au fost luate de împăratul româno-bulgar şi aşezate în Târnovo, au fost strămutate în Belgrad şi, în sfârşit, la Contantinopol, de unde, prin stăruinţa şi cheltuiala Domnului Moldovei, Vasile Lupu, s-au strămutat în Iaşi şi s-au aşezat în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi în 1641.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 în paraclisul mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi a izbucnit un incendiu. Catafalcul s-a aprins de la un sfeşnic, argintul care îmbrăca racla s-a topit, dar lemnul şi Sfintele ei Moaşte, deşi erau învăluite în jăratec, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi minunea celor îndoielnici.

În fiecare an se face serbarea Sfintei cu mare cuviinţă în 14 octombrie.

Să învăţăm să ascultăm îngerii

Îngerii sunt întotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre şi prieteni prevăzători care ne alina durerile, învăţători, profesori şi însoţitori plini de dragoste. Şi, cu toată sinceritatea, nu putem spune că noi, cei care beneficiem de existenţa lor, facem prea multe ca să facilităm sarcina pe care o au. Mai ales atunci când ne îndoim de existenţa lor, rareori îi ascultăm sau tindem să facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfătuiesc. Dar dragostea îngerilor este imuabilă şi răbdarea lor infinită. Dacă ne obişnuim cu ideea că împărtăşim cu îngerii viaţa noastră cotidiană, vom fi mai disponibili pentru alţii şi mai sensibili şi toleranţi faţă de tot ceea ce ne înconjoară.

O bună relaţie cu îngerii presupune o mai mare deschidere spirituală, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalţi şi a te înţelege cât mai bine pe tine însuţi. Ne trebuie doar puţin ca să ne schimbăm obiceiurile ; un gând bun de dimineaţă, o mică rugăciune sunt suficiente pentru a ne relua viaţa într-un mod diferit şi pentru a ne simţi mai senini şi mai încrezători, conştienţi că nu suntem singuri şi nici nu am fost vreodată.

Înainte de a învăţa cum să auzim vocea îngerilor, trebuie să cunoaştem modul în care ei ne vorbesc.

G. Del Ton afirmă că "cuvintele lor fără sunete corespund liniştii care vorbeşte inimii." Pentru a ne conduce pe drumul înţelepciunii şi al iubirii, îngerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare liniştită ; ei ne inspiră gândurile astfel încât să nu greşim sau să comitem fapte rele ; ne "sugerează" să adoptăm o direcţie care să fie cea mai optimă, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea să ne pună în pericol starea fizică sau psihică. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurând experienţa acumulată şi reamintindu-ne ceea ce trebuie să facem sau, din contră, ceea nu trebuie să facem. Ei ne îndeamnă la reflectare (spontan sau declanşând evenimente) şi la atenuarea slăbiciunilor noastre, ne încurajează să dăm curs ideilor noi, benefice şi să alimentăm fără încetare viaţa noastră interioara pentru ca ea să nu amorţească în rutină.

Astfel, îngerii şoptesc sfaturile lor sufletului şi nu urechilor noastre. Totuşi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste voinţa noastră: suntem liberi să acceptăm sau să refuzăm imboldurile lor; putem să urmăm drumul pe care îngerii ni-l indică sau să ignorăm îndemnurile lor şi să ne chinuim datorită greşelilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii şi comportamentului pe care să-l adoptăm, îngerii neputând să facă nimic fără colaborarea noastră. Este limpede pentru oricine că, deşi fiecare dintre noi este asistat de un înger păzitor, oamenii continuă să ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid preţios nu ne scuteşte de accidente şi situaţii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fără ajutorul său) : o atitudine imprudentă şi superficială din partea noastră ne pune în faţa unor experienţe care ne sunt necesare, căci ele ne permit să devenim conştienţi de consecinţele negative ale acţiunilor noastre şi, deci, să putem evita ulterior încercările mai dure la care am putea fi supuşi.

Îngerii veghează asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea să ne ajute să facem faţă problemelor cotidiene şi chiar să protejăm interesele noastre materiale dacă ele sunt importante pentru evoluţia noastră spirituală.

Cel care nu este dispus să acorde atenţie existenţei îngerului său păzitor, de pildă, sau chiar o neagă, cel care nu i se adresează niciodată şi nu îi cere niciodată nimic, este puţin probabil să beneficieze cu adevărat de sfaturile lui. Îngerul îi va fi întotdeauna alături, dornic să intervină în favoarea ocrotirii sale şi să îi primească cererile, dar acţiunea să va fi diminuată căci el nu va reuşi niciodată să intre într-un contact real cu persoana căreia i-a fost încredinţată. Din contră, cel care se adresează în mod conştient îngerului său păzitor, deschizându-şi inima la cuvintele sale tăcute, interpelându-l în momentele dificile şi dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul preţios al unui prieten fidel.

Iată de ce este important să învăţăm să ascultăm îngerii. Este primul pas de realizat pentru a intra în contact cu ei şi acest demers este mai simplu decât ne imaginăm.

În acest sens este bine să ţinem cont şi de câteva consideraţii importante. Viaţa modernă, atât de stresantă, atât de bogată în stimuli, atât de prodigioasă în imagini, senzaţii, informaţii, ne lasă prea puţin timp pentru noi. Toate se fac în grabă. Mâncăm repede, dormim puţin, gândim şi vorbim repede : suntem fără încetare proiectaţi spre ziua de mâine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importantă a vieţii, pierzând în felul acesta însăşi valoarea zilei.

Suntem continuu solicitaţi de mediul în care trăim. Nu mai găsim nici timpul şi nici locul necesar pentru a percepe lumea noastră interioară. Liniştea ne înspăimântă, căci suntem scufundaţi constant într-o lume zgomotoasă şi tumultoasă, traversată de mesaje mediatice, liniştea devenind astfel sinonimă cu singurătatea, care, fireşte, ne înspăimântă. Şi atunci ne străduim să combatem absenţa zgomotului şi a stimulilor exteriori, lăsând mijloacele moderne de comunicare să ne invadeze intimitatea. Rareori căutăm această linişte, care este de fapt în noi şi care ne permite să intrăm în contact cu sursa divină a Totului.

A asculta îngerii înseamnă de fapt să le rezervăm un spaţiu al liniştii, iar apoi să le permitem să ne elibereze fiinţa de tensiuni şi preocupări care ne ţin ancoraţi în realitatea trepidantă. Revenim astfel, în sfârşit, la noi înşine cu sentimentul că aparţinem întregului Univers.

Povestea ingerilor

Ingeri - Povestea lor

Aceasta este o rugaciune pe care o puteti invoca ori de cite ori doriti sa va conectati la energiile Arhanghelilor si Fiintelor Inaltate. Fiecarei chakre ii corespunde cit un Arhanghel. Intotdeauna folosesc aceasta rugaciune in timpul propriei lucrari spirituale si ale channelurilor in grup.

Il invoc pe Arhanghelul Mihail pentru a-mi deschide si stabiliza chakra radacina. Iti multumesc Arhanghele Mihail ca ma ajuti sa stau ancorat in lumea aceasta. Iti multumesc ca ma ajuti sa pasesc pe calea usoara a vietii odata cu apropierea  de atingerea telului meu. Iti multumesc, Arhanghele Mihail.

 

Il invoc pe Arhanghelul Metatron ca sa ma asiste in deschiderea si sustinerea chakrei mele sacrale. Iti multumesc Arhanghele Metatron pentru ca ma ajuti sa imi recunosc nevoile fizice si emotionale. Te chem sa ma asisti ori de cite ori ma aflu in dezechilibru. Iti multumesc pentru ca imi amintesti sa aleg bucuria in fiecare zi a vietii. Iti multumesc, ARHANGHELE Metatron.

Il invoc pe Arhanghelul Uriel ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei din plexul solar. Te chem ca sa ma ajuti sa imi aduc aminte cum se respira. Iti cer sa imi intaresti conexiunea cu Sursa totalitatii vietii. Ma straduiesc ca in fiecare zi sa imi elimin frica din ginduri cu ajutorul tau. Iti multumesc ca acum  realizez cine sunt cu adevarat. Iti multumesc Arhanghele Uriel.

Il invoc pe Arhanghelul Rafael ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei inimii. Iti multumesc Arhanghele Rafael pentru ca imi reamintesti ca sunt  parte din iubirea si lumina Sursei, la fel cum sunt parte din El. Cu cit accept mai mult iubirea si lumina aceasta, ma umplu peste masura si aleg sa le impartasec si altora lumina aceasta. Te chem ca sa ma ajuti sa ma vindec si sa las la o parte tot ce nu face apartine luminii celei mai inalte. Iti multumesc Arhanghele Rafael.

Il invoc pe Arhanghelul Gabriel ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei de la baza gitului. Iti multumesc Arhanghele Gabriel ca imi aduci aminte sa imi exprim adevarul si sa imi onorez nevoile. Te chem ca sa ma ajuti sa stiu cind sa tac si cind sa vorbesc. Aleg acum sa vad adevarul, sa il aud, sa il exprim ca fiind adevarat in fiecare zi a vietii mele. Iti multumesc Arhanghele Gabriel.

O invoc pe Shekhinah, aspectul feminin al Sursei ca sa asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei celui de-al treilea ochi. Iti multumesc Shekinah pentru ca ma ajuti sa capat mai multa cunoastere spirituala, intuitie si crestere a  intensitatii fortei care imi apartine de drept. Te chem ca sa imi amintesti ca oamenii pe care ii intilnesc zilnic au si ei un scop in viata. Le recunosc apartenenta la Divin, ceea ce ii face sa fie o parte din mine, de vreme ce toti suntem Unul.  Iti multumesc Shekhinah.

Chem Lumina Christica ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei coroanei. Iti multumesc Lumina Chrsitica pentru aceasta conectare permanenta la fluxul de lumina care zilnic ma strabate tot mai intens.

Ingadui acum acestei lumini sa vindece fiecare aspect al sufletului

 meu. Te chem ca sa imi amintesti cum sa le impartasesc si celorlalti aceasta stralucitoare lumina in fiecare zi a vietii mele. Imi recunosc conexiunea permanenta la Sursa si aleg sa pasesc pe calea acestei lumini tot mai constient. Iti multumesc Lumina Christica.

Sursa:http://globalspiritualnetwork.blogspot.com/ (sectiunea archangels prayer)

Multumesc Danei Buzoianu, pentru traducere!

Arhanghelul Metatron

Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer, unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.

Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest "ceva" este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.

Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.

Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.

Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

Sa ne bucuram împreuna de prezenta lui Dumnezeu în fiecare dintre noi!

» Sa ne reamintim menirea vietii

» Modalitati practice de revelare a menirii personale

» Atata doar...

» Bambusul

» Acolo unde cerul se ingemaneaza cu pamantul

» Faima

» Norul de ploaie si duna de nisip

Arhanghelul Zadkiel

Zadkiel face ca flacăra iertării şi a libertăţii să strălucească în inima tuturor sufletelor care-şi  doresc elevarea spirituală. Este îngerul transmutării, al justiţiei, al bunăvoinţei şi compasiunii. Numele său semnifică ”dreptatea lui Dumnezeu”.

Arhanghelul Zadkiel ne ajută să transmutăm toate blocajele limitatoare pe care le-am dobândit în decursul timpului, ducând o viaţă plină de restricţii. Aceste blocaje se manifestă acum prin dorinţele şi tendinţele pe care le avem, prin propria noastră voinţă. Transmutarea este un proces de schimbare de stare: a stării de a fi, a stării de spirit, a stării emoţionale, până la starea materiei, a celulelor. Contemplarea poate poate fi utilizată  pentru a crea o unitate vibratorie, după care, concentrarea permite transmutarea în energie a formei contemplate. Fiinţa umană are o mare putere de transformare, ea culminând în trasformarea sa în fiinţă de lumină, care, de altfel, este şi propria sa natură.

Îl rugăm pe arhanghelul Zadkiel ca, prin procesul de transmutare, să ne schimbăm profund structura interioară. Tot ceea ce ne compune: organele vitale, oasele, nervii, sângele, la fel şi sentimentele, gândurile, emoţiile, toate să fie purificate, echilibrate şi armonizate, favorizând astfel propria vindecare. Atunci când este apelat, Zadkiel aprinde în inimă flacăra spirituală care face să erupă calităţile divine ale compasiunii, iertării, transformării, libertăţii şi justiţiei divine.

Acest arhanghel ne poate ajuta să ne redobândim libertatea individuală. Să ne eliberăm de dogme, de ataşamentul faţă de persoane, să fim liberi în vorbire şi gândire, să fim liberi să facem ceea ce inima ne îndeamnă.

Zadkiel este un înger al dezvoltării şi evoluţiei, al transformării, protecţiei şi iertării. Îl putem ruga să ne înconjoare cu lumina sa protectoare, familiară şi transformatoare. Cu ajutorul său putem transforma toată energia negativă a fiinţei, de orice natură, în energie pozitivă, redând corpului nostru fizic şi emotional, spiritului şi sufletului nostru puritatea originală. Problemele psihologice şi emoţionale vor fi astfel dizolvate, vom avea un mai mare grad de libertate şi evoluţia noastră va fi mai rapidă.

Flacăra transformării spirituale înalţă fiecare parte a fiinţei mele în Lumină şi Iubire

2 octombrie - Ziua ingerului pazitor

Atât de mare este iubirea şi compasiunea lui Dumnezeu pentru Creaţia Sa, încât El ne-a dăruit fiecăruia dintre noi câte un înger păzitor. Aceşti îngeri ne ajută să trecem cu bine peste lecţiile vieţii. Ei sunt pentru fiecare dintre noi îndrumători, protectori, inspiratori, prieteni. În funcţie desigur şi de aspiraţia fiecărei fiinţe umane, relaţia cu îngerul păzitor este cea mai intimă şi profundă relaţie, până la întâlnirea ghidului spiritual.

Îngerii noştri păzitori sunt alături de noi mereu şi le putem cere ajutorul ori de câte ori suntem în dificultate. Ei sunt dispuşi să ne ajute, trebuie doar să le cerem asta. Misiunea îngerului nostru păzitor este aceea de a ne însoţi, de a ne inspira şi de a ne impulsiona spiritual pe parcursul întregii noastre vieţi.
Pentru a sublinia şi mai mult rolul şi ajutorul extrem de important al îngerului păzitor, tradiţia creştină arată că, în anumite condiţii (de exemplu, atunci când este apelat cu fervoare), îngerul păzitor poate interveni rapid şi profund în evoluţia noastră spirituală, el putând chiar să obţină Graţia lui Dumnezeu pentru iertarea greşelilor noastre.

O modalitate extrem de simplă şi de eficientă, accesibilă oricui, de a ne deschide inima faţă de ghidarea şi protecţia divină a îngerului nostru păzitor, este rugăciunea "Înger, îngeraşul meu":

„Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Întotdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine;
Eu sunt mic, Tu fă-mă mare;
Eu sunt slab, Tu fă-mă tare;
Şi-n tot locul mă păzeşte şi de rele mă fereşte;
Doamne îngeraşii tăi, fie păzitorii mei,
Şi în zi şi în noapte şi în ceasul cel de moarte.”
Îngerul Păzitor ne ajută pe fiecare dintre noi să învingem diversele tentaţii inferioare sau devieri de la calea noastră spirituală, cu care încă ne mai confruntăm. El ne ajută să ne transformăm în bine întreaga viaţă. Conştientizarea legăturii cu îngerul păzitor poate constitui deci primul pas către Dumnezeu, făcut de fiinţa umană. 
 
http://www.spiritualite-chretienne.com/anges/ange-gardien/mois01.html

29 septembrie - Arhanghelii Mihail, Gabriel si Rafael

(Sarbatoare în calendarul romano-catolic) Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toţi Arhanghelii. Acest aspect este menţionat atât în tradiţia creştină cât şi în cea ebraică şi islamică. Fiind un protector divin prin excelenţă, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Biserică şi de comunitatea creştină ca să apere de rău. Nu este deloc întâmplator că în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreună cu îngerii săi, sunt descrişi ca fiind în luptă cu balaurul (forţa satanică) şi cu demonii (îngerii decăzuţi) care sunt subordonaţi acestuia, iar deznodământul acestei lupte este că acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pământ împreună cu îngerii întunericului (demonii) care-l slujeau.     Arhanghelul Gabriel este vestitor al dumnezeieştilor taine. În limba ebraică, Gabriel  semnifică "Dumnezeu este puterea mea". Este îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morţii şi al revelaţiei divine. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului. El este menţionat de mai multe ori în Biblie, de fiecare dată ca un mesager care aduce veşti importante. Este prezent în viziunile lui Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, căruia i-a revelat şi viitorul naţiunii. Tot el i-a vestit lui Zaharia naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi lui Ioachim şi Anei naşterea Fecioarei Maria. El este vestitorul venirii lui Mesia pe Pământ. Gabriel a anunţat-o pe Fecioara Maria că-l va naşte pe Iisus şi i-a apărut în vis lui Iosif pentru a-i explica această situaţie.   Arhanghelul Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea şi inima. El ne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El oferă ajutor tuturor celor care suferă şi au nevoie de vindecare, şi atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma şi ajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic ştie ce anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate. Rafael ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne auto-cunoaştem şi să învăţăm din suferinţele cu care ne confruntăm. Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă, acest înger este alături de noi.

 

Să vorbim cu îngerii în viaţa cotidiană

În anumite momente din viaţa noastră suntem însoţiţi, pe lângă îngerul păzitor, şi de alţi îngeri. Îndeosebi în anumite faze ale dezvoltării noastre, în copilărie, de pildă, când este nevoie de o intervenţie continuă, sau în diferite împrejurări în care avem nevoie de ghidarea unor îngeri cu atribuţii specifice.

Îngerii se află printre noi într-un număr nelimitat şi nici o fiinţă, nici o realitate obiectivă, materială, nici o manifestare spirituală nu scapă de asistenţa lor perseverentă. Cei care au avut privilegiul de a comunica cu ei afirmă cu toţii că există îngeri care au sarcina de a proteja familia, îngeri care îi alină şi îi susţin pe cei bolnavi, îngeri care ne ajută să devenim conştienţi de starea noastră de sănătate pentru a o îmbunătăţi şi preveni îmbolnăvirile, îngeri care ne susţin în dialogul cu membrii familiei, dar şi cu ceilalţi oameni, îngeri care veghează asupra expresiei noastre artistice, îngeri ai naturii, etc.

În viaţa de fiecare zi avem nevoie de încredere, optimism, bucurie, armonie şi pace. Or, ştim că ritmul vieţii moderne şi condiţionările exterioare, multe dintre ele create de noi înşine, ne determină să pierdem din vedere propriile obiective şi să lăsăm dezordinea şi confuzia să ne invadeze. Dacă dorim, îngerii pot să ne ofere un ajutor eficace pentru a ne regăsi direcţia şi buna dispoziţie. Putem să le cerem ajutorul în momente în care trebuie să facem faţă unor probleme personale sau când greutăţile vieţii par insuportabile. Le putem cere să ne asiste în treburile cotidiene, fiind astfel mereu pregătiţi să le ascultăm sugestiile care ne vor ajuta să ne îmbunătăţim calitatea vieţii şi să devenim mai senini. Nu există limite pentru ceea ce îngerii ar putea să realizeze, singura condiţie fiind aceea ca solicitarea noastră să fie făcută din puritatea inimii şi nu din interese egoiste.

Îngerii sunt capabili de o înţelegere profundă, ei cunoscând bine străfundurile sufletului uman şi, în marea lor înţelepciune, privesc şi acceptă slăbiciunile noastre ca pe nişte obstacole inevitabile pe parcursul existenţei omeneşti. Prin urmare, nu trebuie să ne simţim stânjeniţi faţă de ei pentru toate imperfecţiunile noastre pe care ni le-am "expune" într-un dialog sincer cu ei, căci îngerii ne cunosc infinit mai bine decât ne cunoaştem noi înşine.

Un înger adoră să renască un zâmbet pe chipul nostru, căci el ştie că o atitudine sănătoasă, calmă şi pozitivă este primul pas spre schimbare şi transformare. Ei ne pot ajuta să dobândim o atitudine diferită despre lumea în care trăim şi să percepem într-un mod mai conştient legătura care există între ceea ce suntem noi şi acţiunile noastre. Aşadar, să ne aducem aminte tot timpul că aceste ajutoare sunt posibile şi că îngerii sunt gata să ne asigure ceea ce solicităm, dar cu condiţia ca cererile noastre să nu fie dictate de interese pur materiale.

Câteodată, anumite evenimente care ne apar ca fiind nedrepte pot fi considerate, dacă reflectăm cu puţină atenţie la sensul lor, ca elemente de schimbare. Suntem tentaţi să ţinem cont de ceea ce este aparent şi observăm în final că ceea ce am considerasem iniţial ca fiind dramatic nu era decât o experienţă transformatoare care a avut menirea să ne facă să evoluăm.

Îngerii sunt întotdeauna alături de noi, dar au nevoie de sinceritatea şi încrederea noastră. Nu trebuie decât să ne gândim la ei, să-i invităm să ne fie alături, să le percepem prezenţa şi să le adresăm rugăciuni. Asta înseamnă, înainte de toate, să le rezervăm un loc în inima noastră, să fim pregătiţi să-i auzim şi să le urmăm sugestiile şi sfaturile, să ne ferim să dăm la o parte ceea ce nu ne place, acceptând doar ceea ce convine mai mult modului nostru obişnuit de a fi şi de a acţiona. Să învăţăm să fim sinceri, modeşti, deschişi spre noi perspective, fără a avea pretenţia de a "şti" ceea ce este mai bine pentru noi. Dacă vom avea această atitudine vom avea numai de câştigat. Iar dacă vom dezvolta în noi încrederea şi acceptarea, relaţiile noastre cu ceilalţi vor fi mai armonioase, vom învăţa să apreciem aspectele pozitive ale lucrurilor zilnice fără a le subestima pe cele mai neplăcute, devenind astfel mai echilibraţi şi mai optimişti. Comportându-ne în felul acesta, vom resimţi şi o stare de bine fizic. Fără îndoială, o stare de spirit pozitivă nu poate avea decât efecte pozitive asupra sănătăţii noastre.

Această invitaţie de aprofundare a cunoaşterii de sine prin comunicarea liniştită cu sufletul nostru ne este adresată constant. Dacă am fi conştienţi că fiecare dintre noi este compus în egală măsură din elemente psihice şi fizice, căutarea armoniei interioare ar fi mult uşurată. O stare sufletească negativă este una din cauzele cele mai frecvente ale îmbolnăvirilor şi fiecare poate observa că, din când în când, suferă de aceleaşi boli. Ori, adevăratele maladii care ne afectează sunt de fapt orgoliul, vanitatea, intoleranţa, instabilitatea, teama şi egoismul. Fiecare dintre aceste defecte sfârşesc prin a ne crea neplăceri, un sentiment de conflict şi dizarmonie interioară care, în cele din urmă, se reflectă într-o maladie de tip somatic.

În concluzie, organele nu sunt afectate întâmplător : problemele care se manifestă sunt strâns legate de tulburările spirituale de care suferim. Un proces de vindecare profund şi adevărat este cel care implică vindecarea sufletească : reechilibrându-ne personalitatea vom putea să diminuăm, chiar să eliminăm suferinţele fizice. În această primenire a fiinţei, putem recurge cu toată încrederea la ajutorul îngerilor. Când ne simţim cuprinşi de tensiuni şi nelinişti, să avem încredere în sfaturile binefăcătoare ale îngerilor. Dimineaţa, înainte de a fi absorbiţi de vârtejul activităţilor cotidiene şi seara, când oboseala ne copleşeşte şi ne simţim goi, putem să ne adresăm îngerului păzitor şi să-l rugăm să ne ajute să redăm sufletului nostru pacea şi seninătatea. Îngerii pot face multe pentru noi. Este suficient să le invocăm ajutorul.

Arhanghelul Gabriel - Archangel Gabriel

A fi fericit inseamna a fi in armonie cu tine insuti, cu toata lumea si cu Dumnezeu Tatal

Arhanghelul Gabriel ne roaga, insotindu-ne pas cu pas, sa cautam:

- in credinta bucuria sufleteasca

- in bucurie motivatia creatiei

- in creatie rostul existentei

Sa fim recunoascatori lui Dumnezeu, manifestandu-ne pe noi insine in deplina libertate a spiritului, dar cu egal respect fata de toata lumea in care traim (intreaga creatie).

Sa comunicam si sa ne apropiem din ce in ce mai mult, cu daruire si incredere, pentru ca putem cu adevarat sa creem si sa ne bucuram impreuna.

IISUS HRISTOS MANTUITORUL NOSTRU,DUMNEZEU,MARIA,SFANTUL DUH,INGERII

isus hristos

Arhanghelul Uriel

Arhanghelul Uriel prin Jennifer Hoffman
6 septembrie 2010 (ii multumim Alexandrei)
Cel mai rau lucru care se poate intampla

Vina si rusinea ne poarta in adancurile fricii, in incursiuni prin care ne conving orice forma ar imbraca, ele reprezinta cel mai rau lucru care se poate intampla. Asemenea tuturor lucrurilor inspaimantatoare, vina si rusinea reprezinta reziduuri ale trecutului si prin urmare nu au niciun fel de putere reala, cu exceptia celei pe care le-o atribuim noi. Da, asa cum se intampla cu toate lucrurile care traiesc in imaginatia noastra si care ne influenteaza puterea mintii si a gandirii, vina si rusinea sunt puternici creatori ai realitatii noastre. Ele pot de asemenea sa ne blocheze de fiecare data, pana cand depasim credinta ca lucrurile pe care le imagineaza reprezinta cel mai rau lucru care se poate intampla avand in vedere ca exista ceva mai rau decat vina si rusinea.

 

Ce poate fi mai rau decat vina si rusinea? Paralizia pe care o pot crea in interiorul noastru si care ne impiedica sa intreprindem orice actiune al carei rezultat ar putea sa aiba legatura cu ele. Pentru vina, acest rezultat este legat de situatii in care riscam sa ne simtim vinovati in legatura cu ceea ce am facut sau suntem  facuti de altii sa ne simtim vinovati. Amintiti-va ca vina are de a face cu manipularea, asa ca daca vrem sa facem ceva care sa ne fie noua de folos, rezultatul va fi teama ca poate exista cineva care sa ne spuna ca am gresit si ca suntem rai, pentru ca ar fi preferat ca noi sa facem un efort, sa petrecem mai mult timp, sau sa ne folosim energia pentru ei.

Rusinea este legata de frica de abandon, de respingere si, in cele din urma, de moarte. Teama noastra de a fi facuti de rusine are radacini adanci, pornind de la frica primordiala de a fi lasti singuri, fara sprijin, prada mortii. Aceasta poate ifi moarte fizica dar si moarte emotionala, situatie in care nu mai avem pe nimeni care sa ne iubeasca si sa ne ingrijeasca. In lumea de astazi, aceasta frica poate parea prostesca dar avem de-a face cu ea la nivelul mintii, a vietilor trecute si a memoriei celulare. Vazute din aceasta perspectiva, aceste frici sunt foarte reale si ne vor impinge sa facem orice pentru a evita rusinea si posibilele ei urmari dezastruoase.

 

Care este cel mai rau lucru care vi se poate intampla? Probabil nimic pe atat de serios sau de cumplit, pe cat va puteti voi imagina. Ii veti permite acestei frici sa va paralizeze? De cele mai multe ori, ceea ce ne blocheaza este teama de cel mai rau lucru care se poate intampla, teama nascuta din vinovatie si rusine. Vinovatia si rusinea reprezinta o negare a divinitatii voastre. Lasati aceste temeri sa se ridice la suprafata, impacati-va cu ele si apoi mergeti cu incredere mai departe pe calea voastra, stiind ca, din punctul vostru de adevar, orice este posibil si ca, atunci cand va aflati in acest adevar, ce este mai rau nu se intampla niciodata.

Echinoctiul din septembrie

 

Aceasta luna marcheaza echinoctiul de toamna, care va avea loc pe 22 septembrie, un moment in care vom avea din nou ocazia sa echilibram energiile dinauntrul si din jurul nostru. Imediat dupa echinoctiu este luna plina in Berbec, adica zero grade in Berbec. Aceasta aduce o forta de transformare care ii va da putere oricarei intentii pe care v-ati stabilit-o. Folositi aceasta perioada – incepand de acum si pana atunci – pentru a acorda atentie la tot ce apare in viata voastra, spre a fi echilibrat, pentru ca apoi sa faceti lucrarea interioara care vi se va revela. Este o ocazie minunata pentru incheiere, daca suntem dispusi sa o facem.

 

Am obsrevat, in sedintele recente, ca problema echilibrului energetic este una foarte puternica. De ce anume avem nevoie pentru fi echilibrati, cum ramanem echilibrati si ce anume ne scoate din acest echilibru, sunt intrebari care apar deseori in sedintele mele de terapie cu clientii. Chiar daca avem cu totii intentia de a ne echilibra, este interesant cat de usor le permitem altora sa ne dezechilibreze. O vorba rea, o actiune intentionata sau o unda de dispret sunt deseori suficiente pentru a ne arunca pe fereastra toate bunele noastre intentii de a fi puternici, ramanand sa ne intrebam ce s-a intamplat si de ce ne urasc oamenii astia.

Odata cu echilibrul vine si amintirea faptului ca si ceilalti fac lucruri fara sa tina cont de noi – nu neaparat impotriva noastra – avand propriile lor motive. Invidia este un sentiment pe care nu il atribuim suficient celorlalti, atunci cand le evaluam actiunile. Si de ce am face-o, din moment ce nu credem niciodata ca suntem cine stie ce – si atunci, de ce ar putea fi ceilalti invidiosi pe noi. Cu toate acestea, deseori, actiunile sau cuvintele lor sunt inspirate de gelozie sau invidie. Le veti permite sa va dezechilibreze? Depinde de voi.

 

Luati-va angajamentul ca, in aceasta luna, sa va recapatati echilibrul in viata, astfel incat energia care se scurge din voi sa fie egala cu energia primita – o stare de echilibru in care oamenii din viata voastra va daruiesc din inima si va trateaza cu iubire, respect si consideratie. Stabiliti-va intentia si insistati sa fiti cu oameni care gandesc la fel cu voi si care va apreciaza pentru ceea ce sunteti si eliberati-i pe cei care nu o fac. Apoi, permiteti-va sa stiti ce inseamna sa simtiti pacea, bucuria si claritatea ce vin din a va afla in echilibru cu propria energie, revendicandu-va miracolele ce va sunt la dispozitie doar daca le cereti.

Mesajul lui Uriel – Lasati loc pentru miracole

Fiind constienti acum de rolul vostru de co-autor si de felul in care va puteti crea viata, sunteti hotarati sa va asumati puterea de a crea realitatea pe care v-o doriti – o realitate care sa va reflecte divinitatea si conexiunea. Prin intermediul vointei voastre de parteneriat cu Sursa si cu lumina, ati deschis usa materializarii instantanee, prin care puteti experimenta rezultatele intentiei voastre, atunci cand va miscati la unison cu fluxul energiei universului. Dar, lasati loc in creatia voastra si pentru miracole, pentru lucrurile pe care nu le puteti vedea cu ochii, dar despre care stiti, in adancul inimii voastre, ca pot fi posibile.  

 

Creatia nu este o lucrare grea. Ea reprezinta o curgere fara efort, care are loc atunci cand lucrati prin intermediul intentiei, in momentul prezent. Trecutul nu poate fi schimbat si el constituie un aspect important al calatoriei voastre. Atunci cand creati, pornind de la ideea ca nu doriti sa repetati trecutul, nu va recunoasteti puterea si pierdeti frumusetea si darul fiecarei experiente. Fiecare nivel al creatiei exista la nivelul vibratiei voastre energetice. Atunci cand va schimbati vibratia, treceti pe nivele energetice noi, care permit ca in realitatea voastra sa fie prezenta mai multa lumina.

Atunci cand va lasati in voia curentului, cu intentia materializarii, ii permiteti Spiritului sa va recompenseze cu binecuvantari despre care nu puteati sti ca sunt posibile. Acestea sunt miracolele care confirma transformarea voastra si care exista in cadrul nivelelelor celor mai inalte ale campului vostru de potential. Ele reprezinta recunoasterea puterii voastre si raspund credintelor voastre legate de ceea ce meritati, de ceea ce sunteti pregatiti sa primiti sa intre in realitatea voastra. Sunteti pregatiti sa traiti o viata plina de bucurie, satisfacatoare si plina de abundenta? Atunci aveti nevoie sa-I permiteti Spiritului sa va fie partener in aducerea catre voi a tuturor lucrurilor pe care inima voastra le doreste si pe care gandirea voastra tridimensionala nu si le poate imagina.

Rolul vostru in co-creatie este acela de a va stabili intentia, de a crede in posibilitatea acesteia, de a sti ca meritati tot ceea ce cereti si de a fi dornici sa primiti toate acestea si mai mult decat atat. Partea de „mai mult” este aceea in care Spiritul preia conducerea, aducand implinirea dorintelor voastre bazate pe ego si raspunzand viselor inimii voastre. Atunci cand lasati loc pentru miracole, ii permiteti Spiritului sa va binecuvanteze dincolo de imaginatia voastra, avand incredere ca El stie foarte bine dorinta cea mai profunda a sufletului vostru, pentru a va putea implini visele. Lasati apoi Spiritul sa lucreze cu voi si pentru voi, astfel incat sa puteti cunoaste bucuria unei vieti pline de miracole.

Explorarea energiei Cristal

Datorita literaturii disponibile, multi dintre cei cu energie Cristal cred ca toti sunt genul de oameni timizi, derutati si blanzi, care se dau in laturi din fata confruntarilor si nu au o directie clara in viata. Chiar daca toate acestea sunt adevarate pentru unii dintre ei, ele nu se aplica tuturor. De fapt, multi dintre indivizii Cristal au un mare curaj, numai ca nu stiu cum sa il foloseasca. Ei se tem sa-si demonstreze curajul, atunci cand incercarea lor de a-si arata o latura mai extrovertita se confrunta cu prezenta mai puternica si mai zgomotoasa a unor Indigo sau a altora asemenea lor. Lista trasaturilor Indigo si Cristal este urmatoarea:

 

Indigo pot avea toate caracteristicile de mai jos, sau orice combinatie a lor:

• Foarte intuitivi, empatici si sensibili din punct de vedere psihic;
• Zgomotosi, neascultatori si certareti
• Foarte creativi in arta, muzica, tehnologie si scris
• Se opun tuturor regulilor si regulamentelor
• Comunica bine cu animalele si sunt sensibili la ele;
• Se deprima usor, ceea ce poate conduce la sinucudere
• Predispusi dependentei si abuzului de substante, in special droguri si alcool
• Stiu sa se auto-saboteze si sunt deseori frustrati de directia in care se indreapta viata lor;
• Capabili sa vada adevarul in toate lucrurile – stiu cand sunt mintiti;
• Au un puternic simt al integritatii si cer asta si de la ceilalti
• Sunt deseori diagnosticati cu dislexie, AD, ADHD sau probleme de auz
• Sunt foarte directi in comentarii, aproape de a fi nepoliticosi
• Au nevoie de pace si calm (chiar daca ei sunt cei care creaza mult haos)
• Se simt intotdeauna singuri, fara sa-si gaseasca locul si diferiti de ceilalti, preferand sa fie lasati singuri;
• Au putini prieteni, iar aceia pe care ii au sunt, de obicei, Indigo
• Foarte inteligenti, dar lucreaza sub capacitatile lor reale;
• Le ia mult timp sa „creasca”si nu stiu cum sa se comporte in societate;
• Le lipseste increderea in sine, putand ajunge chiar la ura de sine
• Se pot infuria si au probleme cu controlul furiei, care de cele mai multe ori vine din frustrare
• Au o puternica nevoie de iubire, intelegere si acceptare
• Au o intelegere innascuta a spiritualitatii, chiar daca nu sunt deschisi in legatura cu propriile daruri

Copiii de cristal pot avea toate caracteristicile de mai jos, sau orice combinatie a lor:

• Foarte intuitivi si sensibili din punct de vedere psihic
• Foarte empatici, pana la nivelul procesarii energiei pentru planeta;
• Tacuti si retrasi, pot fi si foarte timizi
• Se retrag, atunci cand sunt atacati, ceea ce poate conduce la autism pentru copii mici;
• Foarte talentati in domeniul muzical sau artistic;
• Vad ingeri, spirite si pot comunica cu ele;
• Se pot naste cu amintiri ale vietii de dincolo
• Pasnici si iubitori de pace, nu se cearta si se retrag din fata confruntarilor
• Pentru ei, lumea este derutanta, intimidanta si zgomotoasa
• Sunt sensibili la schimbarile de energie si pot deveni foarte agitati la aparitia acestora
• Pot avea alergii la foarte multe lucruri, in special la alimente si chimicale
• Foarte inteligenti, dar pastreaza asta pentru ei
• Se izoleaza din punct de vedere social  pentru ca le este greu sa stea printre oameni
• Aduc schimbarea in liniste, spre deosebire de cei Indigo
• Au o mare nevoie de iubire, intelegere si acceptare

 

Multi dintre voi, cei care ati vazut lista cu trasaturile indivizilor Indigo si Cristal pe site ati avut bucuria sa intelegeti „ce sunteti”. Dar toate acestea reprezinta numai simple orientari, pentru a intelege nenumaratele caracteristici pe care le pot avea indivizii Indigo si Cristal. Indigo le vor vedea ca pe niste etichete si le vor respinge. Cristalii le vad ca pe niste definitii si le folosesc pentru a-si sustine calitatile lor puternice, dar nu atat de sonor exprimate. Numai ca aceasta ii pune in pozitia de a nu sti cum sa-si foloseasca energia si pentru asta au nevoie de curaj.

Sfatul meu catre Cristale este sa foloseasca lista de mai sus, pentru a-si identifica darurile sau talentele in legatura cu care se simt siguri. Sunteti artisi, muzicieni, intuitivi, vorbiti cu ingerii si spiritele, sunteti foarte empatici? Acestea sunt domeniile in care va simtiti siguri si curajosi. Cum le puteti extinde, astfel incat sa creati viata, felul de a trai, afacerea sau ocazia pe care le doriti? Trebuie sa incepeti din punctele voastre forte si, daca nu stiti, intelegeti sau recunoasteti care sunt acestea.

Curajul nu depinde de a dori sa faci cel mai zgomotos, mai prostesc sau mai provocator lucru la care te-ai putea gandi. Avand curaj, suntem dornici sa ne recunoastem drept ceea ce suntem, de a ne sarbatori pe noi insine si darurile noastre, de a fi buni si atenti cu noi, asa cum suntem cu altii si sa ne recunoastem talentele ca fiind bunuri valoroase, pe care le putem folosi pentru a crea realitati pline de succes, inteles si implinire. Asadar, care va sunt darurile si cum le puteti folosi in viata? Ce puteti crea si cum puteti gasi in voi curajul pentru a arata lumii intregi cine sunteti, avand deplina incredere si exprimandu-va darurile?