Aria ingerilor

AL TREILEA OCHI

14 octombrie - Sfanta Cuvioasa Parascheva

Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia, din părinţi creştini, cunoscuţi prin faptele lor bune şi bucurându-se de mare cinste în acel loc. Ei au dat copilei o educaţie potrivită rangului lor şi au sădit în inima ei dragostea de Dumnezeu. Odată, mergând la biserică, Parascheva a auzit cuvintele Evangheliei: „Cel ce vorbeşte să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze mie!“.

Pătrunsă de puterea lor a căutat să le pună în practică şi, furişându-se de mama sa, şi-a schimbat hainele bogate cu ale unei copile sărace. Văzând aceasta părinţii au mustrat-o, dar Sfânta se bucura în sufletul ei că poate astfel să împlinească cuvântul Evangheliei. Făcând aceasta de mai multe ori, a ajuns să fie urâtă, dispreţuită şi chiar bătută de părinţii săi. Sosise vremea să lase totul şi să urmeze cuvântul Mântuitorului. Ducându-se la Constantinopol şi ajutându-se de învăţătura părinţilor, a plecat în Calcedon şi apoi în Heracleea Pontului, unde a rămas cinci ani pe lângă biserica Maicii Domnului, practicând tot felul de fapte bune.

Părinţii săi, obosiţi de a o căuta, au pierdut speranţa de a o mai găsi şi, mâhniţi  în sufletul lor, s-au întors acasă. Sfânta, după ce s-a nevoit cu postul, cu privegherea şi rugăciunea, aducând necontenit laudă lui Dumnezeu că a învrednicit-o să-i slujească cu credinţă, a plecat la Ierusalim.

Ajungând cu ajutorul lui Dumnezeu la ţinta călătoriei sale, a văzut cu mare mulţumire sufletească  acele Sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului. Zburând ca o pasăre prin pustiul Iordanului, a nimerit la o mănăstire de călugăriţe; a intrat acolo şi atâta s-a nevoit încât a stins cu totul puterea vrăjmaşului nevăzut care necontenit o ataca. Despre Sfântă se spune că bea doar foarte puţină apă de izvor, dormea pe o rogojină, iar îmbrăcămintea sa era o haină zdrenţăroasă. Însă sufletul ei era foarte împodobit - cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi. Peste toate acestea o stăpânea dragostea nesfârşită pentru Mirele Cristos şi smerita cugetare, care este vârful bunătăţilor pustniceşti.

După mulţi ani a venit la Iope, în vârstă fiind de douăzeci şi cinci de ani şi, suindu-se pe o corabie, a plecat spre patria sa. Sosind la Constantinopol şi cercetând Sfintele lăcaşuri, s-a dus apoi în satul Calicratia şi s-a stabilit acolo la biserica Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, unde, după încă doi ani, s-a mutat la „veşnicele lăcaşuri”.

Sfânta Parascheva a părăsit trupul fizic când avea 27 de ani, pe la jumătatea secolului al Xl-lea. Cu puţin înainte de acest moment, a îngenunchiat înaintea icoanei Mântuitorului şi cu lacrimi a rostit această sfântă rugăciune: „Doamne Iisuse Cristoase, caută din sfânt lăcaşul Tău şi nu mă părăsi, nici nu mă lăsa, că pentru numele Tău cel sfânt am lăsat toate şi după Tine am călătorit toată viaţa mea. Şi, acum, îndură-Te, Doamne, şi spune îngerului Tău cel blând să ia cu pace sufletul meu!"

În timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva şi-a dat sfântul ei suflet în mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de creştini într-un mormânt aproape de malul mării. După mulţi ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite, cu voia lui Dumnezeu, întregi în mormânt şi scoase la lumină. Murind, un corăbier a fost aruncat pe mal de valurile mării. Atunci, un creştin milostiv cu numele Gheorghe a săpat un mormânt aproape şi a dat de trupul neputred şi plin de mireasmă al Sfintei. Dar, neştiind cine este, a îngropat alături trupul rău mirositor al corăbierului. Noaptea însă, a văzut în vis o împărăteasă şezând pe un scaun luminat, înconjurată de îngeri. Unul dintre ei îi zise: „Gheorghe, pentru ce n-aţi luat în seamă trupul Sfintei Parascheva şi l-aţi uitat aşa? Nu ştiţi că Dumnezeu a iubit frumuseţea ei şi a voit s-o preamărească pe pământ?” Apoi acea împărăteasă sfântă a zis: „Degrabă să luaţi trupul meu din mormânt şi să-l puneţi la loc de cinste, în biserica satului meu, Epivat!”

Apoi, dezgropându-se Sfintele Moaşte, s-au aşezat în biserica Sfinţilor Apostoli, revărsând tămăduiri şi binefaceri asupra tuturor celor ce veneau la ele cu credinţă. După ce au fost luate de împăratul româno-bulgar şi aşezate în Târnovo, au fost strămutate în Belgrad şi, în sfârşit, la Contantinopol, de unde, prin stăruinţa şi cheltuiala Domnului Moldovei, Vasile Lupu, s-au strămutat în Iaşi şi s-au aşezat în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi în 1641.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888 în paraclisul mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi a izbucnit un incendiu. Catafalcul s-a aprins de la un sfeşnic, argintul care îmbrăca racla s-a topit, dar lemnul şi Sfintele ei Moaşte, deşi erau învăluite în jăratec, au rămas întregi şi nevătămate, spre întărirea credincioşilor şi minunea celor îndoielnici.

În fiecare an se face serbarea Sfintei cu mare cuviinţă în 14 octombrie.

Să învăţăm să ascultăm îngerii

Îngerii sunt întotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre şi prieteni prevăzători care ne alina durerile, învăţători, profesori şi însoţitori plini de dragoste. Şi, cu toată sinceritatea, nu putem spune că noi, cei care beneficiem de existenţa lor, facem prea multe ca să facilităm sarcina pe care o au. Mai ales atunci când ne îndoim de existenţa lor, rareori îi ascultăm sau tindem să facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfătuiesc. Dar dragostea îngerilor este imuabilă şi răbdarea lor infinită. Dacă ne obişnuim cu ideea că împărtăşim cu îngerii viaţa noastră cotidiană, vom fi mai disponibili pentru alţii şi mai sensibili şi toleranţi faţă de tot ceea ce ne înconjoară.

O bună relaţie cu îngerii presupune o mai mare deschidere spirituală, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalţi şi a te înţelege cât mai bine pe tine însuţi. Ne trebuie doar puţin ca să ne schimbăm obiceiurile ; un gând bun de dimineaţă, o mică rugăciune sunt suficiente pentru a ne relua viaţa într-un mod diferit şi pentru a ne simţi mai senini şi mai încrezători, conştienţi că nu suntem singuri şi nici nu am fost vreodată.

Înainte de a învăţa cum să auzim vocea îngerilor, trebuie să cunoaştem modul în care ei ne vorbesc.

G. Del Ton afirmă că "cuvintele lor fără sunete corespund liniştii care vorbeşte inimii." Pentru a ne conduce pe drumul înţelepciunii şi al iubirii, îngerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare liniştită ; ei ne inspiră gândurile astfel încât să nu greşim sau să comitem fapte rele ; ne "sugerează" să adoptăm o direcţie care să fie cea mai optimă, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea să ne pună în pericol starea fizică sau psihică. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurând experienţa acumulată şi reamintindu-ne ceea ce trebuie să facem sau, din contră, ceea nu trebuie să facem. Ei ne îndeamnă la reflectare (spontan sau declanşând evenimente) şi la atenuarea slăbiciunilor noastre, ne încurajează să dăm curs ideilor noi, benefice şi să alimentăm fără încetare viaţa noastră interioara pentru ca ea să nu amorţească în rutină.

Astfel, îngerii şoptesc sfaturile lor sufletului şi nu urechilor noastre. Totuşi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste voinţa noastră: suntem liberi să acceptăm sau să refuzăm imboldurile lor; putem să urmăm drumul pe care îngerii ni-l indică sau să ignorăm îndemnurile lor şi să ne chinuim datorită greşelilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii şi comportamentului pe care să-l adoptăm, îngerii neputând să facă nimic fără colaborarea noastră. Este limpede pentru oricine că, deşi fiecare dintre noi este asistat de un înger păzitor, oamenii continuă să ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid preţios nu ne scuteşte de accidente şi situaţii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fără ajutorul său) : o atitudine imprudentă şi superficială din partea noastră ne pune în faţa unor experienţe care ne sunt necesare, căci ele ne permit să devenim conştienţi de consecinţele negative ale acţiunilor noastre şi, deci, să putem evita ulterior încercările mai dure la care am putea fi supuşi.

Îngerii veghează asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea să ne ajute să facem faţă problemelor cotidiene şi chiar să protejăm interesele noastre materiale dacă ele sunt importante pentru evoluţia noastră spirituală.

Cel care nu este dispus să acorde atenţie existenţei îngerului său păzitor, de pildă, sau chiar o neagă, cel care nu i se adresează niciodată şi nu îi cere niciodată nimic, este puţin probabil să beneficieze cu adevărat de sfaturile lui. Îngerul îi va fi întotdeauna alături, dornic să intervină în favoarea ocrotirii sale şi să îi primească cererile, dar acţiunea să va fi diminuată căci el nu va reuşi niciodată să intre într-un contact real cu persoana căreia i-a fost încredinţată. Din contră, cel care se adresează în mod conştient îngerului său păzitor, deschizându-şi inima la cuvintele sale tăcute, interpelându-l în momentele dificile şi dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul preţios al unui prieten fidel.

Iată de ce este important să învăţăm să ascultăm îngerii. Este primul pas de realizat pentru a intra în contact cu ei şi acest demers este mai simplu decât ne imaginăm.

În acest sens este bine să ţinem cont şi de câteva consideraţii importante. Viaţa modernă, atât de stresantă, atât de bogată în stimuli, atât de prodigioasă în imagini, senzaţii, informaţii, ne lasă prea puţin timp pentru noi. Toate se fac în grabă. Mâncăm repede, dormim puţin, gândim şi vorbim repede : suntem fără încetare proiectaţi spre ziua de mâine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importantă a vieţii, pierzând în felul acesta însăşi valoarea zilei.

Suntem continuu solicitaţi de mediul în care trăim. Nu mai găsim nici timpul şi nici locul necesar pentru a percepe lumea noastră interioară. Liniştea ne înspăimântă, căci suntem scufundaţi constant într-o lume zgomotoasă şi tumultoasă, traversată de mesaje mediatice, liniştea devenind astfel sinonimă cu singurătatea, care, fireşte, ne înspăimântă. Şi atunci ne străduim să combatem absenţa zgomotului şi a stimulilor exteriori, lăsând mijloacele moderne de comunicare să ne invadeze intimitatea. Rareori căutăm această linişte, care este de fapt în noi şi care ne permite să intrăm în contact cu sursa divină a Totului.

A asculta îngerii înseamnă de fapt să le rezervăm un spaţiu al liniştii, iar apoi să le permitem să ne elibereze fiinţa de tensiuni şi preocupări care ne ţin ancoraţi în realitatea trepidantă. Revenim astfel, în sfârşit, la noi înşine cu sentimentul că aparţinem întregului Univers.

Povestea ingerilor

Ingeri - Povestea lor

Aceasta este o rugaciune pe care o puteti invoca ori de cite ori doriti sa va conectati la energiile Arhanghelilor si Fiintelor Inaltate. Fiecarei chakre ii corespunde cit un Arhanghel. Intotdeauna folosesc aceasta rugaciune in timpul propriei lucrari spirituale si ale channelurilor in grup.

Il invoc pe Arhanghelul Mihail pentru a-mi deschide si stabiliza chakra radacina. Iti multumesc Arhanghele Mihail ca ma ajuti sa stau ancorat in lumea aceasta. Iti multumesc ca ma ajuti sa pasesc pe calea usoara a vietii odata cu apropierea  de atingerea telului meu. Iti multumesc, Arhanghele Mihail.

 

Il invoc pe Arhanghelul Metatron ca sa ma asiste in deschiderea si sustinerea chakrei mele sacrale. Iti multumesc Arhanghele Metatron pentru ca ma ajuti sa imi recunosc nevoile fizice si emotionale. Te chem sa ma asisti ori de cite ori ma aflu in dezechilibru. Iti multumesc pentru ca imi amintesti sa aleg bucuria in fiecare zi a vietii. Iti multumesc, ARHANGHELE Metatron.

Il invoc pe Arhanghelul Uriel ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei din plexul solar. Te chem ca sa ma ajuti sa imi aduc aminte cum se respira. Iti cer sa imi intaresti conexiunea cu Sursa totalitatii vietii. Ma straduiesc ca in fiecare zi sa imi elimin frica din ginduri cu ajutorul tau. Iti multumesc ca acum  realizez cine sunt cu adevarat. Iti multumesc Arhanghele Uriel.

Il invoc pe Arhanghelul Rafael ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei inimii. Iti multumesc Arhanghele Rafael pentru ca imi reamintesti ca sunt  parte din iubirea si lumina Sursei, la fel cum sunt parte din El. Cu cit accept mai mult iubirea si lumina aceasta, ma umplu peste masura si aleg sa le impartasec si altora lumina aceasta. Te chem ca sa ma ajuti sa ma vindec si sa las la o parte tot ce nu face apartine luminii celei mai inalte. Iti multumesc Arhanghele Rafael.

Il invoc pe Arhanghelul Gabriel ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei de la baza gitului. Iti multumesc Arhanghele Gabriel ca imi aduci aminte sa imi exprim adevarul si sa imi onorez nevoile. Te chem ca sa ma ajuti sa stiu cind sa tac si cind sa vorbesc. Aleg acum sa vad adevarul, sa il aud, sa il exprim ca fiind adevarat in fiecare zi a vietii mele. Iti multumesc Arhanghele Gabriel.

O invoc pe Shekhinah, aspectul feminin al Sursei ca sa asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei celui de-al treilea ochi. Iti multumesc Shekinah pentru ca ma ajuti sa capat mai multa cunoastere spirituala, intuitie si crestere a  intensitatii fortei care imi apartine de drept. Te chem ca sa imi amintesti ca oamenii pe care ii intilnesc zilnic au si ei un scop in viata. Le recunosc apartenenta la Divin, ceea ce ii face sa fie o parte din mine, de vreme ce toti suntem Unul.  Iti multumesc Shekhinah.

Chem Lumina Christica ca sa ma asiste in deschiderea si stabilizarea chakrei coroanei. Iti multumesc Lumina Chrsitica pentru aceasta conectare permanenta la fluxul de lumina care zilnic ma strabate tot mai intens.

Ingadui acum acestei lumini sa vindece fiecare aspect al sufletului

 meu. Te chem ca sa imi amintesti cum sa le impartasesc si celorlalti aceasta stralucitoare lumina in fiecare zi a vietii mele. Imi recunosc conexiunea permanenta la Sursa si aleg sa pasesc pe calea acestei lumini tot mai constient. Iti multumesc Lumina Christica.

Sursa:http://globalspiritualnetwork.blogspot.com/ (sectiunea archangels prayer)

Multumesc Danei Buzoianu, pentru traducere!

Arhanghelul Metatron

Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer, unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.

Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest "ceva" este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.

Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.

Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.

Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

Sa ne bucuram împreuna de prezenta lui Dumnezeu în fiecare dintre noi!

» Sa ne reamintim menirea vietii

» Modalitati practice de revelare a menirii personale

» Atata doar...

» Bambusul

» Acolo unde cerul se ingemaneaza cu pamantul

» Faima

» Norul de ploaie si duna de nisip

Arhanghelul Zadkiel

Zadkiel face ca flacăra iertării şi a libertăţii să strălucească în inima tuturor sufletelor care-şi  doresc elevarea spirituală. Este îngerul transmutării, al justiţiei, al bunăvoinţei şi compasiunii. Numele său semnifică ”dreptatea lui Dumnezeu”.

Arhanghelul Zadkiel ne ajută să transmutăm toate blocajele limitatoare pe care le-am dobândit în decursul timpului, ducând o viaţă plină de restricţii. Aceste blocaje se manifestă acum prin dorinţele şi tendinţele pe care le avem, prin propria noastră voinţă. Transmutarea este un proces de schimbare de stare: a stării de a fi, a stării de spirit, a stării emoţionale, până la starea materiei, a celulelor. Contemplarea poate poate fi utilizată  pentru a crea o unitate vibratorie, după care, concentrarea permite transmutarea în energie a formei contemplate. Fiinţa umană are o mare putere de transformare, ea culminând în trasformarea sa în fiinţă de lumină, care, de altfel, este şi propria sa natură.

Îl rugăm pe arhanghelul Zadkiel ca, prin procesul de transmutare, să ne schimbăm profund structura interioară. Tot ceea ce ne compune: organele vitale, oasele, nervii, sângele, la fel şi sentimentele, gândurile, emoţiile, toate să fie purificate, echilibrate şi armonizate, favorizând astfel propria vindecare. Atunci când este apelat, Zadkiel aprinde în inimă flacăra spirituală care face să erupă calităţile divine ale compasiunii, iertării, transformării, libertăţii şi justiţiei divine.

Acest arhanghel ne poate ajuta să ne redobândim libertatea individuală. Să ne eliberăm de dogme, de ataşamentul faţă de persoane, să fim liberi în vorbire şi gândire, să fim liberi să facem ceea ce inima ne îndeamnă.

Zadkiel este un înger al dezvoltării şi evoluţiei, al transformării, protecţiei şi iertării. Îl putem ruga să ne înconjoare cu lumina sa protectoare, familiară şi transformatoare. Cu ajutorul său putem transforma toată energia negativă a fiinţei, de orice natură, în energie pozitivă, redând corpului nostru fizic şi emotional, spiritului şi sufletului nostru puritatea originală. Problemele psihologice şi emoţionale vor fi astfel dizolvate, vom avea un mai mare grad de libertate şi evoluţia noastră va fi mai rapidă.

Flacăra transformării spirituale înalţă fiecare parte a fiinţei mele în Lumină şi Iubire